tăia

See also: taia and taiâ

Romanian

Etymology

Inherited from Late Latin tāliāre, a verb based on Latin tālea (“cutting taken from a plant”). Compare Aromanian talj, tai.

Pronunciation

• Audio:

  (file)

• Audio:

  (file)

Verb

a tăia (third-person singular present taie, past participle tăiat) 1st conj.

1. to cut

Conjugation

    conjugation of tăia (first conjugation, no infix)

infinitive			a tăia
gerund			tăind
past participle			tăiat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	tai	tai	taie	tăiem	tăiați	taie
	imperfect	tăiam	tăiai	tăia	tăiam	tăiați	tăiau
	simple perfect	tăiai	tăiași	tăie	tăiarăm	tăiarăți	tăiară
	pluperfect	tăiasem	tăiaseși	tăiase	tăiaserăm	tăiaserăți	tăiaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să tai	să tai	să taie	să tăiem	să tăiați	să taie
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		taie			tăiați
	negative		nu tăia			nu tăiați

Derived terms

• tăiere
• tăietor
• tăios
• tăiș

Related terms

• tăietură