tălgior

Romanian

Etymology

From talger +‎ -ior.

Noun

tălgior m (plural tălgiori)

1. diminutive of talger

Declension

Declension of tălgior

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) tălgior	tălgiorul	(niște) tălgiori	tălgiorii
genitive/dative	(unui) tălgior	tălgiorului	(unor) tălgiori	tălgiorilor
vocative	tălgiorule		tălgiorilor

References

• tălgior in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN