tămăduitor
Romanian edit
Etymology edit
Adjective edit
tămăduitor m or n (feminine singular tămăduitoare, masculine plural tămăduitori, feminine and neuter plural tămăduitoare)
Declension edit
Declension of tămăduitor
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative/ accusative |
indefinite | tămăduitor | tămăduitoare | tămăduitori | tămăduitoare | ||
| definite | tămăduitorul | tămăduitoarea | tămăduitorii | tămăduitoarele | |||
| genitive/ dative |
indefinite | tămăduitor | tămăduitoare | tămăduitori | tămăduitoare | ||
| definite | tămăduitorului | tămăduitoarei | tămăduitorilor | tămăduitoarelor | |||