tărbăceală

Romanian

Etymology

From tărbăci +‎ -eală.

Noun

tărbăceală f (plural tărbăceli)

1. beating, punching

Declension

Declension of tărbăceală

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) tărbăceală	tărbăceala	(niște) tărbăcele	tărbăcelele
genitive/dative	(unei) tărbăcele	tărbăcelei	(unor) tărbăcele	tărbăcelelor
vocative	tărbăceală, tărbăcealo		tărbăcelelor