tărbăcire

Romanian

Etymology

From tărbăci +‎ -re.

Noun

tărbăcire f (plural tărbăciri)

1. beating, punching

Declension

Declension of tărbăcire

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) tărbăcire	tărbăcirea	(niște) tărbăciri	tărbăcirile
genitive/dative	(unei) tărbăciri	tărbăcirii	(unor) tărbăciri	tărbăcirilor
vocative	tărbăcire, tărbăcireo		tărbăcirilor