tărtăcuță

Romanian

Etymology

From tătarcă +‎ -uță.

Noun

tărtăcuță f (plural tărtăcuțe)

1. gourd, squash
2. (humorous) head

Declension

Declension of tărtăcuță

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) tărtăcuță	tărtăcuța	(niște) tărtăcuțe	tărtăcuțele
genitive/dative	(unei) tărtăcuțe	tărtăcuței	(unor) tărtăcuțe	tărtăcuțelor
vocative	tărtăcuță, tărtăcuțo		tărtăcuțelor