tătulă

Romanian

Etymology

Borrowed from Ottoman Turkish [script needed] (tatula).

Noun

tătulă f (plural tătule)

1. thorn apple (Datura stramonium)

Declension

Declension of tătulă

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) tătulă	tătula	(niște) tătule	tătulele
genitive/dative	(unei) tătule	tătulei	(unor) tătule	tătulelor
vocative	tătulă, tătulo		tătulelor

References

• tătulă in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN