tacă

See also: Appendix:Variations of "taca"

Romanian

Etymology

From tăcea.

Noun

tacă f (plural tăci)

1. silence

Declension

Declension of tacă

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) tacă	taca	(niște) tăce	tăcele
genitive/dative	(unei) tăce	tăcei	(unor) tăce	tăcelor
vocative	tacă, taco		tăcelor

References

• tacă in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN