temeni

Czech

Pronunciation

• IPA^(key): [ˈtɛmɛɲɪ]

Noun

temeni

1. dative/locative singular of temeno

Romanian

Etymology

From temenea.

Verb

a temeni (third-person singular present temenește, past participle temenit) 4th conj.

1. to bow

Conjugation

    conjugation of temeni (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a temeni
gerund			temenind
past participle			temenit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	temenesc	temenești	temenește	temenim	temeniți	temenesc
	imperfect	temeneam	temeneai	temenea	temeneam	temeneați	temeneau
	simple perfect	temenii	temeniși	temeni	temenirăm	temenirăți	temeniră
	pluperfect	temenisem	temeniseși	temenise	temeniserăm	temeniserăți	temeniseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să temenesc	să temenești	să temenească	să temenim	să temeniți	să temenească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		temenește			temeniți
	negative		nu temeni			nu temeniți