temnița

Romanian

Etymology

From temniță.

Verb

a temnița (third-person singular present temnițează, past participle temnițat) 1st conj.

1. to imprison

Conjugation

    conjugation of temnița (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a temnița
gerund			temnițând
past participle			temnițat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	temnițez	temnițezi	temnițează	temnițăm	temnițați	temnițează
	imperfect	temnițam	temnițai	temnița	temnițam	temnițați	temnițau
	simple perfect	temnițai	temnițași	temniță	temnițarăm	temnițarăți	temnițară
	pluperfect	temnițasem	temnițaseși	temnițase	temnițaserăm	temnițaserăți	temnițaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să temnițez	să temnițezi	să temnițeze	să temnițăm	să temnițați	să temnițeze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		temnițează			temnițați
	negative		nu temnița			nu temnițați

References

• temnița in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN