ticăloșire

Romanian

Etymology

From ticăloși +‎ -re.

Noun

ticăloșire f (plural ticăloșiri)

1. moral degradation

Declension

Declension of ticăloșire

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) ticăloșire	ticăloșirea	(niște) ticăloșiri	ticăloșirile
genitive/dative	(unei) ticăloșiri	ticăloșirii	(unor) ticăloșiri	ticăloșirilor
vocative	ticăloșire, ticăloșireo		ticăloșirilor

References

• ticăloșire in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN