tizic
Romanian edit
Etymology edit
Borrowed from Ottoman Turkish تزك (tezek), from Proto-Turkic *teŕek (“dung”).
Noun edit
tizic n (plural tizicuri)
Declension edit
Declension of tizic
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) tizic | tizicul | (niște) tizicuri | tizicurile |
genitive/dative | (unui) tizic | tizicului | (unor) tizicuri | tizicurilor |
vocative | tizicule | tizicurilor |