tocmitor

Romanian

Etymology

From tocmi +‎ -tor.

Noun

tocmitor m (plural tocmitori)

1. (obsolete) organizer, commander

Declension

Declension of tocmitor

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) tocmitor	tocmitorul	(niște) tocmitori	tocmitorii
genitive/dative	(unui) tocmitor	tocmitorului	(unor) tocmitori	tocmitorilor
vocative	tocmitorule		tocmitorilor

References

• tocmitor in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN