trâmbițător

Romanian

Etymology

From trâmbița +‎ -ător.

Adjective

trâmbițător m or n (feminine singular trâmbițătoare, masculine plural trâmbițători, feminine and neuter plural trâmbițătoare)

1. resounding, resonant

Declension

Declension of trâmbițător

		singular			plural
		masculine	neuter	feminine	masculine	neuter	feminine
nominative/ accusative	indefinite	trâmbițător		trâmbițătoare	trâmbițători	trâmbițătoare
	definite	trâmbițătorul		trâmbițătoarea	trâmbițătorii	trâmbițătoarele
genitive/ dative	indefinite	trâmbițător		trâmbițătoare	trâmbițători	trâmbițătoare
	definite	trâmbițătorului		trâmbițătoarei	trâmbițătorilor	trâmbițătoarelor

References

• trâmbițător in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN