trâmbița
Romanian edit
Etymology edit
Verb edit
a trâmbița (third-person singular present trâmbițează, past participle trâmbițat) 1st conj.
- to trumpet
Conjugation edit
conjugation of trâmbița (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a trâmbița | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | trâmbițând | ||||||
| past participle | trâmbițat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | trâmbițez | trâmbițezi | trâmbițează | trâmbițăm | trâmbițați | trâmbițează | |
| imperfect | trâmbițam | trâmbițai | trâmbița | trâmbițam | trâmbițați | trâmbițau | |
| simple perfect | trâmbițai | trâmbițași | trâmbiță | trâmbițarăm | trâmbițarăți | trâmbițară | |
| pluperfect | trâmbițasem | trâmbițaseși | trâmbițase | trâmbițaserăm | trâmbițaserăți | trâmbițaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să trâmbițez | să trâmbițezi | să trâmbițeze | să trâmbițăm | să trâmbițați | să trâmbițeze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | trâmbițează | trâmbițați | |||||
| negative | nu trâmbița | nu trâmbițați | |||||