trântitură

Romanian

Etymology

From trânti +‎ -itură.

Noun

trântitură f (plural trântituri)

1. knockdown

Declension

Declension of trântitură

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) trântitură	trântitura	(niște) trântituri	trântiturile
genitive/dative	(unei) trântituri	trântiturii	(unor) trântituri	trântiturilor
vocative	trântitură, trântituro		trântiturilor