trăgător

Romanian

Etymology

From trage +‎ -tor.

Pronunciation

• IPA^(key): /trə.ɡəˈtor/

Noun

trăgător m (plural trăgători)

1. firer, shooter; one who fires; marksman
2. metal drawer

Declension

Declension of trăgător

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) trăgător	trăgătorul	(niște) trăgători	trăgătorii
genitive/dative	(unui) trăgător	trăgătorului	(unor) trăgători	trăgătorilor
vocative	trăgătorule		trăgătorilor

Adjective

trăgător m or n (feminine singular trăgătoare, masculine plural trăgători, feminine and neuter plural trăgătoare)

1. (of animals) drawing or pulling

Declension

Declension of trăgător

		singular			plural
		masculine	neuter	feminine	masculine	neuter	feminine
nominative/ accusative	indefinite	trăgător		trăgătoare	trăgători	trăgătoare
	definite	trăgătorul		trăgătoarea	trăgătorii	trăgătoarele
genitive/ dative	indefinite	trăgător		trăgătoare	trăgători	trăgătoare
	definite	trăgătorului		trăgătoarei	trăgătorilor	trăgătoarelor

Related terms

• trăgătoare