trăsnitură

Romanian

Etymology

From trăsni +‎ -tură.

Noun

trăsnitură f (plural trăsnituri)

1. a thunder

Declension

Declension of trăsnitură

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) trăsnitură	trăsnitura	(niște) trăsnituri	trăsniturile
genitive/dative	(unei) trăsnituri	trăsniturii	(unor) trăsnituri	trăsniturilor
vocative	trăsnitură, trăsnituro		trăsniturilor