trăsură

Romanian

Etymology

From tras +‎ -ură.

Noun

trăsură f (plural trăsuri)

1. carriage

Declension

Declension of trăsură

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) trăsură	trăsura	(niște) trăsuri	trăsurile
genitive/dative	(unei) trăsuri	trăsurii	(unor) trăsuri	trăsurilor
vocative	trăsură, trăsuro		trăsurilor