tractiriță

Romanian

Etymology

From tractir +‎ -iță.

Noun

tractiriță f (plural tractirițe)

1. female equivalent of tractirgiu

Declension

Declension of tractiriță

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) tractiriță	tractirița	(niște) tractirițe	tractirițele
genitive/dative	(unei) tractirițe	tractiriței	(unor) tractirițe	tractirițelor
vocative	tractiriță, tractirițo		tractirițelor

References

• tractiriță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN