trenușor

Romanian

Etymology

From tren +‎ -ușor.

Noun

trenușor n (plural trenușoare)

1. diminutive of tren

Declension

Declension of trenușor

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) trenușor	trenușorul	(niște) trenușoare	trenușoarele
genitive/dative	(unui) trenușor	trenușorului	(unor) trenușoare	trenușoarelor
vocative	trenușorule		trenușoarelor

References

• trenușor in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN