trenuleț

Romanian

Etymology

From tren +‎ -uleț.

Noun

trenuleț n (plural trenulețe)

1. diminutive of tren; small train

Declension

Declension of trenuleț

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) trenuleț	trenulețul	(niște) trenulețe	trenulețele
genitive/dative	(unui) trenuleț	trenulețului	(unor) trenulețe	trenulețelor
vocative	trenulețule		trenulețelor