tresăltare

Romanian

Etymology

From tresălta +‎ -re.

Noun

tresăltare f (plural tresăltări)

1. start (sudden involuntary movement)

Declension

Declension of tresăltare

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) tresăltare	tresăltarea	(niște) tresăltări	tresăltările
genitive/dative	(unei) tresăltări	tresăltării	(unor) tresăltări	tresăltărilor
vocative	tresăltare, tresăltareo		tresăltărilor

References

• tresăltare in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN