tribuniciu

Romanian

Etymology

Borrowed from Latin tribunicius.

Adjective

tribuniciu m or n (feminine singular tribunicie, plural tribunicii)

1. tribunitial; (relational) tribune

Declension

Declension of tribuniciu

		singular			plural
		masculine	neuter	feminine	masculine	neuter	feminine
nominative/ accusative	indefinite	tribuniciu		tribunicie	tribunicii	tribunicii
	definite	tribuniciul		tribunicia	tribuniciii	tribuniciile
genitive/ dative	indefinite	tribuniciu		tribunicii	tribunicii	tribunicii
	definite	tribuniciului		tribuniciei	tribuniciilor	tribuniciilor

References

• tribuniciu in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN