tricolici

Romanian

Noun

tricolici m (plural tricolici)

1. Obsolete form of pricolici.

Declension

Declension of tricolici

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) tricolici	tricoliciul	(niște) tricolici	tricolicii
genitive/dative	(unui) tricolici	tricoliciului	(unor) tricolici	tricolicilor
vocative	tricoliciule		tricolicilor

References

• tricolici in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN