tripota

French

Verb

tripota

1. third-person singular past historic of tripoter

Anagrams

• portait

Romanian

Etymology

Borrowed from French tripoter.

Verb

a tripota (third-person singular present tripotează, past participle tripotat) 1st conj.

1. to cheat, to falsify

Conjugation

    conjugation of tripota (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a tripota
gerund			tripotând
past participle			tripotat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	tripotez	tripotezi	tripotează	tripotăm	tripotați	tripotează
	imperfect	tripotam	tripotai	tripota	tripotam	tripotați	tripotau
	simple perfect	tripotai	tripotași	tripotă	tripotarăm	tripotarăți	tripotară
	pluperfect	tripotasem	tripotaseși	tripotase	tripotaserăm	tripotaserăți	tripotaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să tripotez	să tripotezi	să tripoteze	să tripotăm	să tripotați	să tripoteze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		tripotează			tripotați
	negative		nu tripota			nu tripotați

References

• tripota in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN