tristă

See also: trista, tři sta, and třístá

Romanian

Etymology

From trist +‎ -ă.

Noun

tristă f (plural triste)

1. female equivalent of trist

Declension

Declension of tristă

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) tristă	trista	(niște) triste	tristele
genitive/dative	(unei) triste	tristei	(unor) triste	tristelor
vocative	tristă, tristo		tristelor