trocușor

Romanian

Etymology

From troc +‎ -ușor.

Noun

trocușor n (plural trocușoare)

1. diminutive of troc

Declension

Declension of trocușor

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) trocușor	trocușorul	(niște) trocușoare	trocușoarele
genitive/dative	(unui) trocușor	trocușorului	(unor) trocușoare	trocușoarelor
vocative	trocușorule		trocușoarelor

References

• trocușor in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN