tronișor

Romanian

Etymology

From tron +‎ -ișor.

Noun

tronișor n (plural tronișoare)

1. diminutive of tron; small throne

Declension

Declension of tronișor

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) tronișor	tronișorul	(niște) tronișore	tronișorele
genitive/dative	(unui) tronișor	tronișorului	(unor) tronișore	tronișorelor
vocative	tronișorule		tronișorelor