troscoțel

Romanian

Etymology

From troscot +‎ -el.

Noun

troscoțel m (uncountable)

1. knotweed

Declension

declension of troscoțel (singular only)

	singular
m gender	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) troscoțel	troscoțelul
genitive/dative	(unui) troscoțel	troscoțelului
vocative	troscoțelule

References

• troscoțel in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN