trosni

Romanian

Etymology

Borrowed from Old Church Slavonic трѣснѫти (trěsnǫti, “to bang, to hit, to strike”).

Verb

a trosni (third-person singular present trosnește, past participle trosnit) 4th conj.

1. to make a powerful noise

Conjugation

    conjugation of trosni (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a trosni
gerund			trosnind
past participle			trosnit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	trosnesc	trosnești	trosnește	trosnim	trosniți	trosnesc
	imperfect	trosneam	trosneai	trosnea	trosneam	trosneați	trosneau
	simple perfect	trosnii	trosniși	trosni	trosnirăm	trosnirăți	trosniră
	pluperfect	trosnisem	trosniseși	trosnise	trosniserăm	trosniserăți	trosniseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să trosnesc	să trosnești	să trosnească	să trosnim	să trosniți	să trosnească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		trosnește			trosniți
	negative		nu trosni			nu trosniți