turcaleț

Romanian

Alternative forms

• turculeț

Etymology

From turc +‎ -aleț.

Noun

turcaleț n (plural turcalețe)

1. diminutive of turc

Declension

Declension of turcaleț

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) turcaleț	turcalețul	(niște) turcalețe	turcalețele
genitive/dative	(unui) turcaleț	turcalețului	(unor) turcalețe	turcalețelor
vocative	turcalețule		turcalețelor