turculeț

Romanian

Alternative forms

• turcaleț

Etymology

From turc +‎ -uleț.

Noun

turculeț m (plural turculeți)

1. diminutive of turc; small Turk

Declension

Declension of turculeț

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) turculeț	turculețul	(niște) turculeți	turculeții
genitive/dative	(unui) turculeț	turculețului	(unor) turculeți	turculeților
vocative	turculețule		turculeților