turcomerit

Romanian

Etymology

Borrowed from Greek τουρκομερίτης (tourkomerítis). By surface analysis, turc +‎ -o- +‎ merit.

Adjective

turcomerit m or n (feminine singular turcomerită, masculine plural turcomeriți, feminine and neuter plural turcomerite)

1. supporting the Turks

Declension

Declension of turcomerit

		singular			plural
		masculine	neuter	feminine	masculine	neuter	feminine
nominative/ accusative	indefinite	turcomerit		turcomerită	turcomeriți	turcomerite
	definite	turcomeritul		turcomerita	turcomeriții	turcomeritele
genitive/ dative	indefinite	turcomerit		turcomerite	turcomeriți	turcomerite
	definite	turcomeritului		turcomeritei	turcomeriților	turcomeritelor

References

• turcomerit in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN