turcuț

Romanian

Etymology

From turc +‎ -ut.

Noun

turcuț m (plural turcuți)

1. diminutive of turc

Declension

Declension of turcuț

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) turcuț	turcuțul	(niște) turcuți	turcuții
genitive/dative	(unui) turcuț	turcuțului	(unor) turcuți	turcuților
vocative	turcuțule		turcuților

References

• turcuț in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN