turti

Romanian

Etymology

From turtă.

Verb

a turti (third-person singular present turtește, past participle turtit) 4th conj.

1. to flatten
2. to batter in, crush

Conjugation

    conjugation of turti (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a turti
gerund			turtind
past participle			turtit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	turtesc	turtești	turtește	turtim	turtiți	turtesc
	imperfect	turteam	turteai	turtea	turteam	turteați	turteau
	simple perfect	turtii	turtiși	turti	turtirăm	turtirăți	turtiră
	pluperfect	turtisem	turtiseși	turtise	turtiserăm	turtiserăți	turtiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să turtesc	să turtești	să turtească	să turtim	să turtiți	să turtească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		turtește			turtiți
	negative		nu turti			nu turtiți