uităciune

Romanian

Etymology

From uita +‎ -ăciune.

Noun

uităciune f (plural uităciuni)

1. forgetness

Declension

Declension of uităciune

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) uităciune	uităciunea	(niște) uităciuni	uităciunile
genitive/dative	(unei) uităciuni	uităciunii	(unor) uităciuni	uităciunilor
vocative	uităciune, uităciuneo		uităciunilor

References

• uităciune in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN