umecta

Latin

Adjective

ūmecta

1. inflection of ūmectus:
   1. nominative/vocative feminine singular
   2. nominative/accusative/vocative neuter plural

Adjective

ūmectā

1. ablative feminine singular of ūmectus

Romanian

Etymology

Borrowed from French humecter, from Latin humectare.

Verb

a umecta (third-person singular present umectează, past participle umectat) 1st conj.

1. to moisten

Conjugation

    conjugation of umecta (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a umecta
gerund			umectând
past participle			umectat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	umectez	umectezi	umectează	umectăm	umectați	umectează
	imperfect	umectam	umectai	umecta	umectam	umectați	umectau
	simple perfect	umectai	umectași	umectă	umectarăm	umectarăți	umectară
	pluperfect	umectasem	umectaseși	umectase	umectaserăm	umectaserăți	umectaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să umectez	să umectezi	să umecteze	să umectăm	să umectați	să umecteze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		umectează			umectați
	negative		nu umecta			nu umectați