urătură

Romanian

Etymology

From ura +‎ -ătură.

Noun

urătură f (plural uraturi)

1. felicitation, congratulation

Declension

Declension of urătură

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) urătură	urătura	(niște) urature	uraturele
genitive/dative	(unei) urature	uraturei	(unor) urature	uraturelor
vocative	urătură, urăturo		uraturelor