urlătoare

Romanian

Etymology

From urla +‎ -ător.

Noun

urlătoare f (plural urlătoare)

1. waterfall that makes a howling sound

Declension

Declension of urlătoare

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) urlătoare	urlătoarea	(niște) urlătoare	urlătoarele
genitive/dative	(unei) urlătoare	urlătoarei	(unor) urlătoare	urlătoarelor
vocative	urlătoare, urlătoareo		urlătoarelor