urmăritor

Romanian

Etymology

From urmări +‎ -tor.

Noun

urmăritor m (plural urmăritori)

1. follower

Declension

Declension of urmăritor

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) urmăritor	urmăritorul	(niște) urmăritori	urmăritorii
genitive/dative	(unui) urmăritor	urmăritorului	(unor) urmăritori	urmăritorilor
vocative	urmăritorule		urmăritorilor