veșnici

Romanian

Etymology

From veșnic.

Verb

a veșnici (third-person singular present veșnicește, past participle veșnicit) 4th conj.

1. to eternize

Conjugation

    conjugation of veșnici (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a veșnici
gerund			veșnicind
past participle			veșnicit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	veșnicesc	veșnicești	veșnicește	veșnicim	veșniciți	veșnicesc
	imperfect	veșniceam	veșniceai	veșnicea	veșniceam	veșniceați	veșniceau
	simple perfect	veșnicii	veșniciși	veșnici	veșnicirăm	veșnicirăți	veșniciră
	pluperfect	veșnicisem	veșniciseși	veșnicise	veșniciserăm	veșniciserăți	veșniciseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să veșnicesc	să veșnicești	să veșnicească	să veșnicim	să veșniciți	să veșnicească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		veșnicește			veșniciți
	negative		nu veșnici			nu veșniciți

References

• veșnici in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN