vecui

Romanian

Etymology

From veac +‎ -ui.

Verb

a vecui (third-person singular present vecuiește, past participle vecuit) 4th conj.

1. to inhabit for a long time

Conjugation

    conjugation of vecui (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a vecui
gerund			vecuind
past participle			vecuit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	vecuiesc	vecuiești	vecuiește	vecuim	vecuiți	vecuiesc
	imperfect	vecuiam	vecuiai	vecuia	vecuiam	vecuiați	vecuiau
	simple perfect	vecuii	vecuiși	vecui	vecuirăm	vecuirăți	vecuiră
	pluperfect	vecuisem	vecuiseși	vecuise	vecuiserăm	vecuiserăți	vecuiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să vecuiesc	să vecuiești	să vecuiască	să vecuim	să vecuiți	să vecuiască
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		vecuiește			vecuiți
	negative		nu vecui			nu vecuiți