virnanț

Romanian

Etymology

Borrowed from Hungarian virmanc.

Pronunciation

• IPA^(key): /virˈnant͡s/

Noun

virnanț m (plural virnanți)

1. rue, common rue (Ruta graveolens)

   Synonym: rută

Declension

Declension of virnanț

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) virnanț	virnanțul	(niște) virnanți	virnanții
genitive/dative	(unui) virnanț	virnanțului	(unor) virnanți	virnanților
vocative	virnanțule		virnanților