vuieta

Romanian

Etymology

From vuiet.

Verb

a vuieta (third-person singular present vuietă, past participle vuietat) 1st conj.

1. to whiz

Conjugation

    conjugation of vuieta (first conjugation, no infix)

infinitive			a vuieta
gerund			vuietând
past participle			vuietat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	vuiet	vuieți	vuietă	vuietăm	vuietați	vuietă
	imperfect	vuietam	vuietai	vuieta	vuietam	vuietați	vuietau
	simple perfect	vuietai	vuietași	vuietă	vuietarăm	vuietarăți	vuietară
	pluperfect	vuietasem	vuietaseși	vuietase	vuietaserăm	vuietaserăți	vuietaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să vuiet	să vuieți	să vuiete	să vuietăm	să vuietați	să vuiete
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		vuietă			vuietați
	negative		nu vuieta			nu vuietați