zdruhăitură

Romanian

Etymology

From zdruhăi +‎ -tură.

Noun

zdruhăitură f (plural zdruhăituri)

1. shake

Declension

Declension of zdruhăitură

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) zdruhăitură	zdruhăitura	(niște) zdruhăituri	zdruhăiturile
genitive/dative	(unei) zdruhăituri	zdruhăiturii	(unor) zdruhăituri	zdruhăiturilor
vocative	zdruhăitură, zdruhăituro		zdruhăiturilor

References

• zdruhăitură in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN