zvârcolitură

Romanian

Etymology

From zvârcoli +‎ -tură.

Noun

zvârcolitură f (plural zvârcolituri)

1. writhing, fretting

Declension

Declension of zvârcolitură

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) zvârcolitură	zvârcolitura	(niște) zvârcolituri	zvârcoliturile
genitive/dative	(unei) zvârcolituri	zvârcoliturii	(unor) zvârcolituri	zvârcoliturilor
vocative	zvârcolitură, zvârcolituro		zvârcoliturilor