căra
Romanian
Etymology
Probably from Latin root *carrare, from carrus. Compare Sardinian carrare. Other Romance cognates seem to have come from a root *carriare. Cf. French charrier (Anglo-French carier, whence came English carry), Spanish acarrear, Neapolitan carreare.
Verb
a căra (third-person singular present cară, past participle cărat) 1st conj.
Conjugation
căra (First conjugation)
| infinitive | a căra | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | cărând | ||||||
| past participle | cărat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | car | cari | cară | cărăm | cărați | cară | |
| imperfect | căram | cărai | căra | căram | cărați | cărau | |
| simple perfect | cărai | cărași | cără | cărarăm | cărarăți | cărară | |
| pluperfect | cărasem | căraseși | cărase | căraserăm | căraserăți | căraseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să car | să cari | să care | să cărăm | să cărați | să care | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | cară | cărați | |||||
| negative | nu căra | nu cărați | |||||