parare
Italian
Etymology
From Latin parāre, present active infinitive of parō.
Verb
parare
Related terms
Conjugation
Conjugation of parare
| infinitive | parare | |||||
|---|---|---|---|---|---|---|
| auxiliary verb | avere | gerund | parando | |||
| present participle | parante | past participle | parato | |||
| person | singular | plural | ||||
| first | second | third | first | second | third | |
| indicative | io | tu | lui/lei | noi | voi | essi/esse |
| present | paro | pari | para | pariamo | parate | parano |
| imperfect | paravo | paravi | parava | paravamo | paravate | paravano |
| past historic | parai | parasti | parò | parammo | paraste | pararono |
| future | parerò | parerai | parerà | pareremo | parerete | pareranno |
| conditional | io | tu | lui/lei | noi | voi | essi/esse |
| present | parerei | pareresti | parerebbe | pareremmo | parereste | parerebbero |
| subjunctive | che io | che tu | che lui/che lei | che noi | che voi | che essi/che esse |
| present | pari | pari | pari | pariamo | pariate | parino |
| imperfect | parassi | parassi | parasse | parassimo | paraste | parassero |
| imperative | - | tu | lui/lei | noi | voi | essi/esse |
| para | pari | pariamo | parate | parino | ||