Romanian edit

Etymology edit

Literally, for one’s hand to hurt.

Verb edit

a îl durea mâna (third-person singular present îl doare mâna, past participle l-a durut mâna) 2nd conj. (colloquial)

  1. to be unwilling or too lazy to do a simple task
    • 1995, Ștefan Moldovan, Cu ce ocazie prin armată?! [With what business in the army?!], Mondial Press, →ISBN, page 173:
      Te durea mâna să ridici receptorul și să raportezi, înainte de a le da drumul, ori să-i conduci personal?
      Was it so hard to pick up the phone and report before freeing them, or to personally accompany them?
    • 2002 December 21, Critickque <critickque@aol.com>, “Putina critica literara [A little literary criticism]”, in soc.culture.romanian[1] (Usenet):
      Te durea mana sa-mi scrii si mie o felicitare separat? ca doar tot atat te-ar fi costat timbrele.
      [Te durea mâna să-mi scrii și mie o felicitare separat? Că doar tot atât te-ar fi costat timbrele.]
      Would it have been so hard to write me letter separately as well?—the stamps would’ve cost you the same.
    • 2016, Tudor Brătescu, chapter 9, in Zeflemeaua [Mockery]‎[2], Bucharest: Humanitas, →ISBN, page 506:
      [] mama o drăcui pe puturoasa de gazdă pe care o durea mâna să facă curat în camera băieților.
      [] the mother cussed out the slothful landlady, who did not deign to clean up the boys’ room.